Toata lumea ma crede nebuna...si stiu si de ce: pentru ca sunt. Componenta esentiala a sangelui meu e o doza crescuta de nebunie;).
La fel cum toata lumea imi spune ca tocmai m-am intors si eu acasa (pot sa numar orele), nu imi stric obiceiul de a-i surprinde in continuare cu (omni)prezenta mea.
Imi desfac bagaje/ refac bagaje si in cateva ore va salut din nou de ramas bun. Primul meu popas va fi la Cluj, pentru doar cateva ore, iar mai apoi... vad eu pe unde ma plimba imaginatia.
Cum de fiecare data dau frau liber imaginatiei si a functionat foarte bine, sper sa functioneze la fel de bine si de data aceasta.
...dar pana atunci, eu raman fidela amintirilor de la Viena (cine stie, stie! ), nebuniilor traite acolo (la ultimul meu popas) si a camerei mele single, care m-a slujit atat de bine:).
joi, 20 august 2009
luni, 17 august 2009
Cheia ta...(spre infern)
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeiaCu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusaEu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o Usa catre fericire, usa catre mangaiereUsa ce spre taine duce galopand... luna de miere.Usa catre inrobire, usa jugului eternUsa care-ti deschide perspectiva spre infern.De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicataFiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.Si treaba se face bine si devine fericitaNu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,Cheia ei originala, orice usa-n lumea astaDupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de teiSi-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe cheiStai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandalIa-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fiiSi-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu artaSa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta ...Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu treiE asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apaTe trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapaUsa este ca gaina, ca abia cand e batranaMai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?Usa este ca un loto, zice pustiului un tataNu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odatainsa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.Am vazut o usa care a trait in viata toataCa o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiataA urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscataAi trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.Ce te temi mereu de usa ! o sa-mi spuneti cu temei!Habar n-am: Bun! Perfect!Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideeaNu e focul si nici roata, principalul este cheia.Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siretAltele mici, delicate, ce deschid si un fiset.Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,Dara, ce te faci amice, ca din sute de modeleTu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde ruginaSi-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.Si... zicind cum zic batranii... la o tinerete noua,Zici... privindu-ti... amintirea..."AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "
duminică, 16 august 2009
Iubeste-ma cand o merit cel mai putin pentru ca atunci am nevoie!!!
E ora 9:47 si eu sunt treaza de mai bine de o ora. Mai mult de atat, e Duminica, toata lumea doarme (casa fiind plina: clujeni si bihoreni), iar eu am avut deosebitul dar de a inchide ochii pentru vreo 3 ore jumate. Dar ma simt ca si renascuta, foarte odihnita.
Bantuind prin casa, mi-am gasit companie de povesti: mama si tata, detronandu-ma cu orele de somn, avand la activ doar 2 ore jumate de somn, dupa o nunta in prelungire si o distractie pe masura.
A fost nemaiasteptata o Duminica dimineata a mea, a parintilor mei si a povestilor noastre. Cand toata lumea vorbeste, cand povestile par a fi nesfarsite. Imi aminteste de vremea copilariei, cand tot universul meu era parca al unei printese, cand existam eu si lumea de basm ce ma inconjura. A fost atat de frumos sa ma simt din nou mica, sa imi simt parintii fara griji si fara stress cotidian. Mi-au insuflat asa o stare de bine, de optimism, precum mana care te mangaie cand simti ca te prabuseti. Dar mana aceea... pentru tine, e franghia care te ridica.
Oricat de mult mi-a placut dimineata povestilor noastre, mi-as fi dorit sa fiu trezita de imbratisarile tale, de saruturi inocente si involuntare in somn, de vorbe frumoase soptite din perna cu un singur ochi deschis.
....sa te simt langa mine cand o merit cel mai putin, pentru ca am cea mai mare nevoie !!!
marți, 11 august 2009
Paaartieeeee!!! Vin calare pe viitura!
Romania tuturor posibilitatilor si-a pus inca o data amprenta asupra mea!
Ingrediente: 1 bucata tanara, proaspat reimblonzita
1 bucata masina sport super joasa
0, 01 grame noroc
1 lista cu planuri mari
1 pachet de nervi
Preparare: Se ia bucata tanara (uitati de partea blonda), se pune in masina sport super joasa, se stabileste traseul tinerei. Se ajunge la terenurile de tenis unde se intalneste cu o veche cunostinta pentru "afaceri", se amesteca continuu, dar la foc mic si brusc rezulta furtuna. Se despart drumurile "vechilor cunostinte" datorita furtunei. Pana aici totul clar?
Urmatorul pas. Foarte important. Drumul tinerei se presara cu zeci de litri de apa dati de Doamne Doamne, se umezeste pe toate partile, pana chiar se inunda. Rezultatul: tot atatea zeci de nervi!!! Urmeaza apelul telefonic la Pompieri, sortiti a retrage inundatiile din calea zecilor de masini care asteptau sub podul CFR (bine ca au fost si norocosi care si-au gasit loc in peco;) sau s-a facut loc pentru ei :P ), inundate si ele cu jumate de metru de apa.
Se asteapta o ora la peste 5000 turatii pe secunda, se presara cu divertisment din partea prostilor pusi la incercare de soarta (pentru a le demonstra a o suta-mia-oara ca asa i-a lasat natura si e fenomen ireversibil in cazul lor) care se baga cu motocicleta in dita-mai peninsulele formate de inundatii, si brusc ii vedem cum rasar cu fel de fel de iedere pe la tample (pe post de minte), de sub apele aduse de viitura.
Se mai lasa 5 minute la foc, se amesteca cu alta tura de nervi si draci, poate se presara si cu amuzament si rezulta decizia de "luat inima in dinti" si infruntat teroarea.
Apoi luam de pe foc, punem kilometri si inaintarea de la peco la activ, dupa care se serveste acasa, rece !!!!
"Pofta Mare"!
Ingrediente: 1 bucata tanara, proaspat reimblonzita
1 bucata masina sport super joasa
0, 01 grame noroc
1 lista cu planuri mari
1 pachet de nervi
Preparare: Se ia bucata tanara (uitati de partea blonda), se pune in masina sport super joasa, se stabileste traseul tinerei. Se ajunge la terenurile de tenis unde se intalneste cu o veche cunostinta pentru "afaceri", se amesteca continuu, dar la foc mic si brusc rezulta furtuna. Se despart drumurile "vechilor cunostinte" datorita furtunei. Pana aici totul clar?
Urmatorul pas. Foarte important. Drumul tinerei se presara cu zeci de litri de apa dati de Doamne Doamne, se umezeste pe toate partile, pana chiar se inunda. Rezultatul: tot atatea zeci de nervi!!! Urmeaza apelul telefonic la Pompieri, sortiti a retrage inundatiile din calea zecilor de masini care asteptau sub podul CFR (bine ca au fost si norocosi care si-au gasit loc in peco;) sau s-a facut loc pentru ei :P ), inundate si ele cu jumate de metru de apa.
Se asteapta o ora la peste 5000 turatii pe secunda, se presara cu divertisment din partea prostilor pusi la incercare de soarta (pentru a le demonstra a o suta-mia-oara ca asa i-a lasat natura si e fenomen ireversibil in cazul lor) care se baga cu motocicleta in dita-mai peninsulele formate de inundatii, si brusc ii vedem cum rasar cu fel de fel de iedere pe la tample (pe post de minte), de sub apele aduse de viitura.
Se mai lasa 5 minute la foc, se amesteca cu alta tura de nervi si draci, poate se presara si cu amuzament si rezulta decizia de "luat inima in dinti" si infruntat teroarea.
Apoi luam de pe foc, punem kilometri si inaintarea de la peco la activ, dupa care se serveste acasa, rece !!!!
"Pofta Mare"!
duminică, 9 august 2009
"Micile" bucurii care ma fac cea mai "mare" fericita
Cum tot ce e frumos trece repede, la fel a trecut si perioada care si-a pus asupra mea cea mai insemnata amprenta dintotdeauna.
In urma ei a ramas un zambet suficient de larg incat sa se vada ca a schimbat toata fiinta neincrezatoare de pana acum.
Din capitolul micilor bucurii care pe mine m-au fericit la culme au fost acele cateva momente in care persoane dragi mie mi-au fost atat de aproape (precum se zice : la locul si timpul potrivit), incat sa simt ca am tot ce mi-as putea dori si ca nimic nu m-ar putea face mai fericita de atat. Asemenea oameni si momente au fost suficient de multe, dar trebuia numai sa fie cine sa stie sa profite de ele si sa le aprecieaza cand aveau loc, nu dupa ce au trecut si au ramas doar amintirile....
Cu toate astea, ma iau eu sa plec la Viena, om neincrezator, dezamagit pe alocuri (cel mai mult de mine), cu o oarecare inclinare spre pesimism as putea spune.
Aterizata acolo, pe landuri straine, ma trezesc fix in mijlocul civilizatiei: in mijlocul oamenilor grabiti dar mereu avand timp pentru lucruri in care merita sa investesti, stresati, dar pana sub limita inferioara a autodistrugerii...
Prima zi petrecuta printre oamenii civilizati m-a facut sa ma simt abandonata, nu numai de familie si apropiati, ci si de salbaticia cu care fusesem obisnuita de catre locurile natale.
Singura solutie care imi ramasese era sa "ma dau pe breazda" incat sa inteleg cum doctorii cu care aveam de-a face puteau sa fie mereu cu zambetul pe buze, mereu dispusi la explicatii, cand eu plecasem din tara cu ideea ca voi veni "mai rece ca un mort", la cat de "reci" oameni sunt austriecii...
Si cum poposirea mea la Viena trebuia sa fie un bun prilej de autoregasire, am decis sa fac ordine in jurul meu, sa vad ce are prioritate in viata mea, sa imi gasesc locul in lume si al lumii in viata mea.
Cu greu am ajuns sa inteleg si sa deslusesc mistere care m-au bantuit timp de un an, dar creierul meu oxigenat cu aer nepoluat, a procesat mult in acest timp, incat au avut loc unele reactii chimice ( asta fara implicarea tuturor neuronilor restanti, dupa sesiunea de vara ).
Reactiile chimice petrecute in fiinta pesimista care a plecat la Viena, au fost grele si multe. Din persoana neincrezatoare, s-a intors cea mai optimista fiinta din lume, careia nu i se mai pot spulbera visele si telurile, un om puternic de parca ar fi trecut macar de un Razboi, un om apreciat enorm de strainezii de acolo. Atat de apreciat incat si-a primit si oferta de a fi ajutat sa se mute cu tot cu facultate la Viena, cu tot cu domiciliu. Practic ramane doar sa-si mute fizicul acolo si tot restul se asigura.
As putea sa spun ca unele lucuri care s-au petrecut acolo, m-au marcat evident si incontestabil, dar si ireversibil. Am invatat sa ma bucur de tot ce se intampla bun, sa nu cer omului decat sa fie asa cum e el, sa nu incerc sa schimb lumea din jurul meu, sa invat sa nu critic orice gest minor.
Am ajuns sa profit de tot ce e bun si-mi iese in cale, sa-mi apreciez viata mai mult si persoanele care fac parte din ea.
Am mers un om, dar m-am intors altul... Intr-adevar s-a incheiat o mare lupta interioara, cu multe intrebari retorice. Am gasit singura raspuns pentru fiecare intrebare:nu mai imi doresc un raspuns, nu mai imi doresc sa fac pe detectivul propriei mele vieti. Imi doresc sa traiesc fiecare moment de fericire, ca si cum ar fi ultimul!
miercuri, 29 iulie 2009
DJ Project - Miracle Love
E piesa pe care simt ca ma indragostesc cand o ascult.
DJ Project - Miracle Love
Vezi mai multe video din Muzica
DJ Project - Miracle Love
Vezi mai multe video din Muzica
Histerectomia vietii...
Foto: Lupta cu somnul!!! Grea incercare pentru ziua de azi:P
Incredibil, dar adevarat!!!
Dupa ce aseara nu tocmai ne-a iesit party-ul conform planului, am ajuns la festivalul de film la Rathaus si la un suc, undeva la Museum Quartier, local vestit pentru faimoasele bancute galbene. Bancutele fiind de-a dreptu` niste paturi de te urcai cu totul in ele. Frumos a fost pana a trebuit sa ma pun pe bancute, cu sandalele mele cu toc de 10 cm plus platforma. Noroc ca am renuntat totusi la rochita de club (de latimea unei curele) si am luat ceva , o nota mai casual incat sa pot sa ma prefac ca ma cocot si eu pe "bancute".
Asa ne-am petrecut noi seara pana la urma....aaaa si sa nu uit de surpriza pregatita de italieni: T-Mobile party:D despre care nu pot sa dau detalii. Va las sa va imaginati singuri;)
Ca un copil cuminte ce sunt, am fost devreme acasa decizand sa lasam si pijama party si toate restul pentru seara aceasta sau pentru urmatoarele.
Dar devreme acasa nu inseamna si devreme in pat. Cum am deosebitul dar de a pierde vremea, nici nu mi-am dat seama cum s-a facut ora 2.
TIC-TAC TIC-TAC TIC-TAC
In numai 4 ore avea sa-mi sune ceasul sa-mi dea desteptarea, care cu greu am efectuat-o pana la urma.
Ajunsa la raportul de garda la limita, acolo faceam cu schimbu`: tineam deschis cand un ochi...cand celalalt. Chiar si asa, va asigur ca la un moment dat nu-i mai puteam sincroniza incat mai stateau si amandoi inchisi:P.
Trecuta de un hop, dau de altul mai greu de depasit. O operatie de histerectomie care a durat nici mai mult nici mai putin de 6 ore. Dupa 3 ore jumate-4 deja numaram nu numai minutele ci si secundele. Unde s-a mai pomenit operatie de histerectomie sa dureze atat de mult? Cred ca asta a fost special pregatita pentru mine, sa ma chinuie. Interesant in primele ore, dar pe final deja ma treceau toate transpiratiile si paresteziile la pozitia ce o aveam...
Poate ar fi interesant ca in seara asta sa ma pun ceva mai devreme in pat, stiind ca la ora 6 dimineata trebuie sa fiu taman inspre autostrada sa imi iau prietena de la autocar, ceea ce inseamna celalalt capat al Vienei...si dupa aceea cine stie ce operatie se pregateste..special pentru mine:P
marți, 28 iulie 2009
Party time
Ahhhh....m-am saturat sa stau in casa sa visez cai verzi pe pereti, asa ca imi iau inima in dinti si dau fata in fata cu realitatea.
E timpul sa scot iar hainele de la naftalina, sa pun in folosinta pensulele pentru a-mi decora fata si sa imi fac simtita prezenta;). Sau mai bine stau in scaunul meu si las sa o simta cei din jurul meu:).
Ar fi pacat sa zic ca am stat atata timp la Viena si nu am avut de-a face cu viata "de noapte", macar atat cat sa stiu daca sa detronez Obsession-ul sau nu:)
So.....buh-buy ;;)
See ya tomorrow;)
E timpul sa scot iar hainele de la naftalina, sa pun in folosinta pensulele pentru a-mi decora fata si sa imi fac simtita prezenta;). Sau mai bine stau in scaunul meu si las sa o simta cei din jurul meu:).
Ar fi pacat sa zic ca am stat atata timp la Viena si nu am avut de-a face cu viata "de noapte", macar atat cat sa stiu daca sa detronez Obsession-ul sau nu:)
So.....buh-buy ;;)
See ya tomorrow;)
luni, 27 iulie 2009
Te-am inselat....recunosc
Te rog frumos sa ma ierti ca am putut sa-ti fac una ca asta, tie, care mi-ai fost mereu alaturi, mi-ai fost alaturi si atunci cand imi era bine dar si atunci cand balteam cu lacrimi camera noastra.
Chiar si atunci cand am crezut ca mi-e foarte bine langa un "EL", de fiecare m-am inselat.In schimb tu ai fost mereu acolo pentru mine, sa-mi spui o vorba buna, una rea daca era cazul:) si poate nu intotdeuna am apreciat asta (mai ales cand ma mustrai).
Am impartit pentru atat de mult timp aceeasi bucatica din lumea asta incat mi-a venit foarte greu sa te las sa pleci. Dar stiind ca asa e cel mai bine pentru tine, am ramas fericita cu gandul ca asta iti va aduce multa implinire.
Oricat de mult mi-as dori sa se adevereasca contrariul si sa fie EL de fiecare data langa mine, El nu poate fi...dar tu poti. Asa ca....fii binevenita in casuta mea la Viena:)
duminică, 26 iulie 2009
Codul bunelor maniere
Nu multa lume stie ca exista o carte intitulata "Codul bunelor maniere". Cu atat mai mult nu multi stiu ca exista un cod al bunelor maniere. Si sa nu credeti ca este o fita sa-ti insusesti acea carte, nu este snobism.Este doar un "must have". Ca sa nu mai spunem ca exista si cursuri speciale de bune maniere pentru a ne destepta instinctele prea putin dezvoltate ori setate pe intarziere.
Nu se pot baga la inaintare scuze precum "Cartea e de cand lumea si pamantul.Nu are sens sa o citesc pentru ca s-au schimbat codurile". Tin sa va anunt ca exista o editie revizuita si inca una chiar foarte buna as zice...." Codul bunelor maniere astazi" de Aurelia Marinescu.
La fel cum nici 50 de lei pentru carte nu pot fi un motiv prea intemeiat pentru care sa nu fie achizitionata. Daca intr-adevar cineva doreste foarte mult sa se cizeleze in comportament si nu numai, cu siguranta exista cartea si online...sau macar niste articole mai importante.
Spre uimirea mea, mi-a fost dat sa aud o incadrare a celor ce-si au cartea citita: persoanele "grele" ale societatii. Nu se poate clasifica lumea astfel. Am avut de-a face cu oameni cu foarte multa putere materiala in societate, dar cu lipsa de neuroni in ceea ce tine de etica si morala. Deci o balanta complet dezechilibrata. In schimb sunt si persoane carora sa nu le lipseasca ce isi doresc si au nevoie, dar cu foarte mult bun simt, spirit de observatie, cu o personalitate bine dezvoltata si niste principii de buna calitate.
O persoana dintr-o clasa sociala mai joasa, se incadreaza acolo pentru ca acolo ii place sa stea, nu din alte motive. Doar putin sa ne zdruncinam creierul, urgent ne putem "ridica" si sa crestem victorios. Uneori e suficient sa stii cum sa vorbesti si ce si deja ai plusat printre cei "de sus". Daca te mai si chinui putin, ai mai primit 3 plusuri prin imbracaminte, atitudine, limbaj. Si iata-te trecut de mijlocul superior al scarii societatii.....BINGOOOOOOO!!!!!
Nu inseamna deci ca trebuie sa ai bani si sa fii acceptat de societatea cizelata, si nici sa ai putini bani si sa nu fii. Conteaza sa ai suficient de mult cap si sa iti dai seama ca toate aceste lucruri au un curs firesc, ca trebuie sa vrei si sa contribui la dezvoltarea lor, sa ne deschidem putin gandirea si ne dam seama ca toate acele cicluri "invatate de prin carti" sunt defapt foarte firesti si foarte logice, doar ca trebuiesc urmate.
Concluzia ar fi ca pentru a deveni oameni normali si fara complexe, trebuie doar sa iti doresti sa fii normal, sa pui mana si sa descifrezi limbajul comportamentului si succesul iti va fi garantat!!!
Si daca....
Si daca......si daca maine-ar fi sa mor.....
In lumea care o traim, nimic nu este sigur....azi suntem....maine disparem...devenim o umbra...o amintire poate.Sau de multe ori, odata cu disparitia noastra, se sterge si umbra....si amintirea.
Exista o vorba: "ceea ce nu te omoara, te intareste". Atunci...cum ramane cu ceea ce te doboara? E valabila oare si acolo reciproca, ca te ridica?
De ce toata lumea spune "niciodata nu e prea tarziu" cand intotdeauna e prea tarziu...
De ce totul se generalizeaza? De ce toate procesele par ireversibile? Chiar pentru nimic in lumea asta nu mai exista cale de intoarcere? Nici un rau, cat de mic, nu se mai poate repara?
Nici macar atunci cand persoana constientizeaza raul facut? De ce lumea trebuie sa fie atat de orgolioasa....sa vada suferinta si regretele pe chipurile persoanelor dragi........
De ce?! De ce?! De ce?!
Si daca......Si daca maine-ar fi sa mor.....as muri fericita?!
In lumea care o traim, nimic nu este sigur....azi suntem....maine disparem...devenim o umbra...o amintire poate.Sau de multe ori, odata cu disparitia noastra, se sterge si umbra....si amintirea.
Exista o vorba: "ceea ce nu te omoara, te intareste". Atunci...cum ramane cu ceea ce te doboara? E valabila oare si acolo reciproca, ca te ridica?
De ce toata lumea spune "niciodata nu e prea tarziu" cand intotdeauna e prea tarziu...
De ce totul se generalizeaza? De ce toate procesele par ireversibile? Chiar pentru nimic in lumea asta nu mai exista cale de intoarcere? Nici un rau, cat de mic, nu se mai poate repara?
Nici macar atunci cand persoana constientizeaza raul facut? De ce lumea trebuie sa fie atat de orgolioasa....sa vada suferinta si regretele pe chipurile persoanelor dragi........
De ce?! De ce?! De ce?!
Si daca......Si daca maine-ar fi sa mor.....as muri fericita?!
miercuri, 8 aprilie 2009
Printre lacrimi si stupoare
E Postul Pastelui.
Oare lumea chiar constientizeaza acest lucru? In sensul de a-si da seama ce semnifica acesta? De ce lumea tine post doar de la mancare (in cazul cel mai fericit), dar toate restul le practica cu desavarsire... tot ce nu ar trebui facut e in mare voga cat omul tine post. Nu e de ajuns sa te infometezi si dupa ora 24:00 sa bagi in tine cu ambele maini ba chiar sa apelezi si la picioare. De ce lumea nu incearca sa fie mai buna?! Daca tot tinem post, macar sa il luam ca atare, sa il luam in serios, sa ne caim (macar acum), sa ne limitam la o viata mai putin zbuciumata in aceasta perioada..
Nu e suficient sa tragem cu urechea la slujba de duminica, prin geamurile larg deschise (aici ma simt si eu vinovata), ar fi bine chiar sa o frecventam. Macar cat sa multumim pentru toate cate ni se dau, fie ele bune sau rele, sa aprindem o lumanare pentru persoanele dragi noua dar care nu mai sunt printre noi. Sa urcam la volan cu speranta de trafic mai putin aglomerat, nu cu bucurie ca avem ocazia sa mai inventam niste injuraturi!
Totul pare atat de simplu, dar in realitate nimeni nu aplica. Toata lumea se crede buna, dar adevarul este ca nu e!!! Am ajuns zile in care sa nu poti sa mai ai incredere in nimeni, sa nu mai stii cine ti-e prieten si cine ti-e dusman.. Vreau sa cred ca fiecare om incearca in sinea lui sa fie mai bun, dar spre stupoarea noastra, nu prea se vad rezultate.
Multi stiu ca pentru a te spovedi trebuie sa tii post minim 3 zile, dupa care planifici ziua cea mare, fara nici un fel de pregatire sufleteasca, poate doar cu o betie trasa sau o tigara fumata inainte de a te vara sub patrafirul popii.... Nu este corect asa.. Nu spune nimeni sa mergi la Manastire la spovedit (vorbesc din proprie experiente, de aceea nu recomand), dar macar du-te abia atunci cand crezi in ceea ce faci! Nu o fa de dragul lu` mama sau a lu` tata ca nu lor li se iarta pacatele...
Obisnuim sa ne amintim ca exista Dumnezeu ori atunci cand avem o problema si avem mare nevoie de ajutor, ori atunci cand ceva nu se executa in viata noastra conform planului prestabilit si incepem si invinuim divinitatea. Nimeni nu ne impinge sa facem ceea ce nu vrem, chiar daca o facem. In totul trebuie sa existe o ratiune, o conduita (nu ma refer sa ne planuim viata dinainte), de aceea trebuie sa avem suficienta maturitate sa raspundem pentru faptele noastre...
Nu ne cere nimeni sa varsam tone de lacrimi sa il impresionam pe popa, dar macar sa credem cand spunem ca ne pare rau, ca ne caim, sa nu o facem mecanic ca doar nu a devenit si asta un trend...
Vreau sa cred ca fiecare isi doreste sa fie mai bun, sa fie iubit si sa iubeasca (fara sa amageasca), sa faca totul cu o oarecare judecata inainte de a actiona!!!
T
Oare lumea chiar constientizeaza acest lucru? In sensul de a-si da seama ce semnifica acesta? De ce lumea tine post doar de la mancare (in cazul cel mai fericit), dar toate restul le practica cu desavarsire... tot ce nu ar trebui facut e in mare voga cat omul tine post. Nu e de ajuns sa te infometezi si dupa ora 24:00 sa bagi in tine cu ambele maini ba chiar sa apelezi si la picioare. De ce lumea nu incearca sa fie mai buna?! Daca tot tinem post, macar sa il luam ca atare, sa il luam in serios, sa ne caim (macar acum), sa ne limitam la o viata mai putin zbuciumata in aceasta perioada..
Nu e suficient sa tragem cu urechea la slujba de duminica, prin geamurile larg deschise (aici ma simt si eu vinovata), ar fi bine chiar sa o frecventam. Macar cat sa multumim pentru toate cate ni se dau, fie ele bune sau rele, sa aprindem o lumanare pentru persoanele dragi noua dar care nu mai sunt printre noi. Sa urcam la volan cu speranta de trafic mai putin aglomerat, nu cu bucurie ca avem ocazia sa mai inventam niste injuraturi!
Totul pare atat de simplu, dar in realitate nimeni nu aplica. Toata lumea se crede buna, dar adevarul este ca nu e!!! Am ajuns zile in care sa nu poti sa mai ai incredere in nimeni, sa nu mai stii cine ti-e prieten si cine ti-e dusman.. Vreau sa cred ca fiecare om incearca in sinea lui sa fie mai bun, dar spre stupoarea noastra, nu prea se vad rezultate.
Multi stiu ca pentru a te spovedi trebuie sa tii post minim 3 zile, dupa care planifici ziua cea mare, fara nici un fel de pregatire sufleteasca, poate doar cu o betie trasa sau o tigara fumata inainte de a te vara sub patrafirul popii.... Nu este corect asa.. Nu spune nimeni sa mergi la Manastire la spovedit (vorbesc din proprie experiente, de aceea nu recomand), dar macar du-te abia atunci cand crezi in ceea ce faci! Nu o fa de dragul lu` mama sau a lu` tata ca nu lor li se iarta pacatele...
Obisnuim sa ne amintim ca exista Dumnezeu ori atunci cand avem o problema si avem mare nevoie de ajutor, ori atunci cand ceva nu se executa in viata noastra conform planului prestabilit si incepem si invinuim divinitatea. Nimeni nu ne impinge sa facem ceea ce nu vrem, chiar daca o facem. In totul trebuie sa existe o ratiune, o conduita (nu ma refer sa ne planuim viata dinainte), de aceea trebuie sa avem suficienta maturitate sa raspundem pentru faptele noastre...
Nu ne cere nimeni sa varsam tone de lacrimi sa il impresionam pe popa, dar macar sa credem cand spunem ca ne pare rau, ca ne caim, sa nu o facem mecanic ca doar nu a devenit si asta un trend...
Vreau sa cred ca fiecare isi doreste sa fie mai bun, sa fie iubit si sa iubeasca (fara sa amageasca), sa faca totul cu o oarecare judecata inainte de a actiona!!!
T
luni, 30 martie 2009
Pe culmile fericirii sau ale plutirii?!
Dupa o perioada zbuciumata, orice om cu mintile odihnite si cultivate cat de cat ajunge sa se intrebe ce a realizat.
Intrebarea mea este: ce am realizat eu?
Sa nu luam in calcul "realizari" precum iesitul in oras, pierdut vremea prin birturi fumegande de la atata fum de tigara si creiere prajite de la atata gandit ce linii sa aiba zugraveala de pe fata (ale pitzipoancelor) sau ce fular sa asorteze baietii la camasa b&g si tenisii cu platforma... ca doar prostia se poarta cu desavarsire pe la noi, iar ipocrizia...e in trend.
Pacat ca s-a facut asa mare arta din tot procesul de stat pe o apa plata cate 3 ore...
Zilele trecute am intrat pe la o librarie sa imi cumpar o carte...nu ceva anume..ceva care sa imi faca placere sa citesc, sa ma convinga sa imi fac timp sa o incep....Am avut insa placuta surpriza de a vedea multa lume asezata pe canapele, rasfoind carti, oameni pasionati de cultura adica...
Pacat ca nici una dintre d-soarele acolo prezente nu semana a tzoapa de "birt". Sau o fi intamplarea in asa fel incat ziua sa se cultive si seara sa se transforme "a la secunda" in ceva ce nu sunt? Nu as crede deoarece ar fi o prostie din partea lor...Nu e o rusine sa fii cultivat, sa poti sa fii capabil sa porti un dialog fara sa te balbai la fiecare secunda... E o realizare de care ar trebui sa fiti mandri, voi ce schimbati atitudinile de la un anotimp la altul si in functie de pozitia soarelui...
Eu pot sa fiu impacata cu mine atata timp cat am investit timp in tot ce am crezut ca merita chiar daca in unele situatii m-am inselat. Nimic nu este iremediabil...conteaza numai sa vrei. Important e finalul, cand satisafactia de sine apare fara intarziere, cand stii ca ai facut totul cu multe sacrificii, ca ti-ai taiat ratia zilnica de iesit pe la cafele...ca sa nu mai spun de cluburi...au devenit un vis doar...cand mersul la gym s-a rarit considerabil si multe altele....
Iar in ceea ce priveste lucrurile mai putin bune.....raman cu ideea de " A gresi e omeneste" iar omul cat traieste tot invata!!!!
Intrebarea mea este: ce am realizat eu?
Sa nu luam in calcul "realizari" precum iesitul in oras, pierdut vremea prin birturi fumegande de la atata fum de tigara si creiere prajite de la atata gandit ce linii sa aiba zugraveala de pe fata (ale pitzipoancelor) sau ce fular sa asorteze baietii la camasa b&g si tenisii cu platforma... ca doar prostia se poarta cu desavarsire pe la noi, iar ipocrizia...e in trend.
Pacat ca s-a facut asa mare arta din tot procesul de stat pe o apa plata cate 3 ore...
Zilele trecute am intrat pe la o librarie sa imi cumpar o carte...nu ceva anume..ceva care sa imi faca placere sa citesc, sa ma convinga sa imi fac timp sa o incep....Am avut insa placuta surpriza de a vedea multa lume asezata pe canapele, rasfoind carti, oameni pasionati de cultura adica...
Pacat ca nici una dintre d-soarele acolo prezente nu semana a tzoapa de "birt". Sau o fi intamplarea in asa fel incat ziua sa se cultive si seara sa se transforme "a la secunda" in ceva ce nu sunt? Nu as crede deoarece ar fi o prostie din partea lor...Nu e o rusine sa fii cultivat, sa poti sa fii capabil sa porti un dialog fara sa te balbai la fiecare secunda... E o realizare de care ar trebui sa fiti mandri, voi ce schimbati atitudinile de la un anotimp la altul si in functie de pozitia soarelui...
Eu pot sa fiu impacata cu mine atata timp cat am investit timp in tot ce am crezut ca merita chiar daca in unele situatii m-am inselat. Nimic nu este iremediabil...conteaza numai sa vrei. Important e finalul, cand satisafactia de sine apare fara intarziere, cand stii ca ai facut totul cu multe sacrificii, ca ti-ai taiat ratia zilnica de iesit pe la cafele...ca sa nu mai spun de cluburi...au devenit un vis doar...cand mersul la gym s-a rarit considerabil si multe altele....
Iar in ceea ce priveste lucrurile mai putin bune.....raman cu ideea de " A gresi e omeneste" iar omul cat traieste tot invata!!!!
miercuri, 4 martie 2009
Casuta mea....primitoare/nu ?!
In constiinta mea cea super-incarcata cu de toate in momentul de fata, isi mai face loc si o alta foarte mare problema: casuta mea.
Cu toate ca imi va lua tot timpul din lume sa o amenajez, ma voi dedica trup si suflet ei, casuta mea fiind singurul lucru ce mi-a mai ramas pe lume, si care sa fie al meu personal...sa nu poata sa mi-l ia nimeni... Va fi cea mai fidela mie..asa cum nu mi-a fost nici un barbat vreodata..sunt sigura ca nu ma va insela nici macar din priviri de aceea consider ca merita sa investesc toata puterea mea de munca, de concentrare si tot timpul meu sa i-l dedic ei... Nici o relatie cu o persoana de sex opus nu e sigura, nici chiar dupa casatorie, dar cu ea sigur voi ramane. Asa ca.... ramas bun alte preocupari.
Imi da o gramada de dureri de cap, dar voi fi iertatoare pentru ca ea ma sluji de acum inainte.... Dureri precum: cum sa o incalt ( rasina epoxi/ parchet) , cum sa o imbrac (numai tehnicist/ sa mai combin si cu un stil oarecum mai clasic) si asa mai departe... Probleme sunt ele suficient de multe, daca nu...cum se spune...cand nu ai destule probleme, iti faci. Zis si facut.
Desi vreau sa adopt un stil futurist/ minimalist/ tehnicist, parca ceva ma face sa ma mai gandesc. Stiu ca un asemenea stil ii vad da un aspect complet necalduros. Acuma intrebarea mea este: ce vreau eu?! Dealtfel...intrebare retorica, precum sunt si multe altele..
Oare cea de-a doua baie chiar isi are rostul realmente? Sau e doar o fita din partea tuturor care o fac... Pana la urma, casuta mea va contine si ea doua bai, dar nu de fita, ci de utilitate. Este complet inestetic sa pui wc si cada/dus in aceeasi baie. Si in plus...nu se mai poarta...Ori noi, adeptii modei...ne adaptam. Daca gramada spune, incercam. Ca doar se stie ca instinctul de turma functioneaza.
Oricum conform noului plan facut de designer, peretii casutei mele vor cam disparea, dar promit ca nu ramane fara pereti. Doar le schimbam locul... si asta din necesitatea mea de a nu avea un apartament clasic, cu o forma obisnuita, ca orice alt apartament....Vreau altceva... M-am saturat de ce e vechi in viata mea... M-am saturat sa am si eu ce are toata lumea...vreau ceva al meu si numai al meu, sa nu impart cu nimeni si sa nu aiba nimeni identic cu mine. URASC sa copiez/ sa fiu copiata.
Pana una alta...trebuie sa plec la date...
Offff....ce pacatoase minti aveti...Cum ce date?! Cu designerul bineinteles, repede va si ganditi la prostii!!!!! Doar am spus ca nu am timp de nimic altceva si mai mult de atat...nu imi doresc !
Cu toate ca imi va lua tot timpul din lume sa o amenajez, ma voi dedica trup si suflet ei, casuta mea fiind singurul lucru ce mi-a mai ramas pe lume, si care sa fie al meu personal...sa nu poata sa mi-l ia nimeni... Va fi cea mai fidela mie..asa cum nu mi-a fost nici un barbat vreodata..sunt sigura ca nu ma va insela nici macar din priviri de aceea consider ca merita sa investesc toata puterea mea de munca, de concentrare si tot timpul meu sa i-l dedic ei... Nici o relatie cu o persoana de sex opus nu e sigura, nici chiar dupa casatorie, dar cu ea sigur voi ramane. Asa ca.... ramas bun alte preocupari.
Imi da o gramada de dureri de cap, dar voi fi iertatoare pentru ca ea ma sluji de acum inainte.... Dureri precum: cum sa o incalt ( rasina epoxi/ parchet) , cum sa o imbrac (numai tehnicist/ sa mai combin si cu un stil oarecum mai clasic) si asa mai departe... Probleme sunt ele suficient de multe, daca nu...cum se spune...cand nu ai destule probleme, iti faci. Zis si facut.
Desi vreau sa adopt un stil futurist/ minimalist/ tehnicist, parca ceva ma face sa ma mai gandesc. Stiu ca un asemenea stil ii vad da un aspect complet necalduros. Acuma intrebarea mea este: ce vreau eu?! Dealtfel...intrebare retorica, precum sunt si multe altele..
Oare cea de-a doua baie chiar isi are rostul realmente? Sau e doar o fita din partea tuturor care o fac... Pana la urma, casuta mea va contine si ea doua bai, dar nu de fita, ci de utilitate. Este complet inestetic sa pui wc si cada/dus in aceeasi baie. Si in plus...nu se mai poarta...Ori noi, adeptii modei...ne adaptam. Daca gramada spune, incercam. Ca doar se stie ca instinctul de turma functioneaza.
Oricum conform noului plan facut de designer, peretii casutei mele vor cam disparea, dar promit ca nu ramane fara pereti. Doar le schimbam locul... si asta din necesitatea mea de a nu avea un apartament clasic, cu o forma obisnuita, ca orice alt apartament....Vreau altceva... M-am saturat de ce e vechi in viata mea... M-am saturat sa am si eu ce are toata lumea...vreau ceva al meu si numai al meu, sa nu impart cu nimeni si sa nu aiba nimeni identic cu mine. URASC sa copiez/ sa fiu copiata.
Pana una alta...trebuie sa plec la date...
Offff....ce pacatoase minti aveti...Cum ce date?! Cu designerul bineinteles, repede va si ganditi la prostii!!!!! Doar am spus ca nu am timp de nimic altceva si mai mult de atat...nu imi doresc !
joi, 19 februarie 2009
In veci pomenirea ta....
In ultimul timp, tot mai frecvent imi pun unele intrebari...multe se adeveresc a fi retorice...iar altora le gasesc raspuns doar pe sfert..sau in cel mai fericit caz pe jumatate..
Dupa unele intamplari, mi-am gasit raspunsul la intrebarea: "care e rostul meu in viata?". Vrea cineva sa afle? Va spun oricum...rostul meu pentru o perioada delimitata de timp este de a distruge un specimen numit GUNOI!!!!
Numele in detaliu s-ar scrie damian radu.Daca ar fi nume propriu l-as scrie cu litere mari, dar asa nu imi permit sa jignesc omenirea.
Stiu ca imi irosesc timpul cu toate ca acesta mi se masoara in unitati mai mici decat milisecunda, dar ce nu fac eu pentru a salva omenirea de deseurile ramase in urma unui avort nereusit?!
Ca sa nu mai spun ca in urma cu vreo 21 de ani, undeva prin Sibiu, o familie apeleaza la medicul ginecolog pentru a o scapa pe mama de o sarcina nedorita...Pe vremea aceea se prea poate ca nu aveau aparatura de cea mai buna calitate...incat nu a reusit avortul...Drept urmare...dupa cateva luni se naste un plod scheunator precum o voce stridenta de aparat stricat...2 ochi negri carora nu le vad rostul ca oricum se uita doar unul la celalalt..se descurca mai bine numai cu unul si macar nu ii ocupa atata loc din acea cavitate numita"cap", incat sa ramana loc sa se aeriseasca pe undeva si infima cantitate de creier ramasa si uitata de Dumnezeu ca si cum nu ar fi...Dar sa fim de acord cu deciziile luate mai presus de firea omeneasca, ca nici de-i baga zdrente in bostan nu era bine...ca doar si alea trebuiesc intretinute...spalate...parfumate...ori mucegaiul se mai poarta....Pacat ca a irosit si acea mica bucata de creier care in timp a mai si intrat la apa, iar restul ramas....surprizaaaaa!!!!!! S-a mucegait.
Aveti grija , fratilor ca e de rau!!! Cresteti-va IQ-urile ca altfel, uitati ce patiti !!!
Si aveti grija nu va apucati sa contestati notele altora ca nu va ajunge timpul sa invatati...apoi va puteti voi tot mira ca altii iau note mari daca stau acasa si isi vad de treaba lor... Ca sa nu mai spun de scumpul specimen care s-a luat de nota mea cinstita de la morfopatologie, de i se pune lui in gand sa imi conteste nota...TZAC TZAC!!!! Ce ai rezolvat? In afara de injuraturi si "biletele de bine" puse la Biserica in ajutorul tau, tin sa te anunt ca ai reusit doar sa starnesti URA tuturor...si fii tu sigur ca te mai pomenesc si altii prin diverse locuri, nu numai eu.
Astept momentul in care vei aparea la facultate intr-o cutiuta, dezasamblat, precum piesele de lego...Promit sa-ti pun ceva in cap cand o sa ma joc cu tine sa te reasamblez, sa pari si tu macar o data in viata ta ca ai pic de viata, de creier...ceva...
Aaaaa...cred ca imi dau seama...te crezi deja prea mare doctor si cu prea multa informatie in cap incat porti dita-mai geamantanul cu tine ca sa iti duci povara...creierul plin de informatie si stiinta... Daca ai nevoie, iti donez eu un troler ca sa nu faci cocoasa de la atata greutate, sau mai bine scoate bolovanii din cap ca dupa aia ramane foarte usoara geanta. Incercam sa iti dau o sugestie ca sa iti fie mai usor ca singur am vazut cum te stii descurca.....
Ti-as sugera sa te linistesti, sa iti revii pana nu iti va parea prea rau...dar atunci va fi prea tarziu. In locul tau m-as gandi sa ma mut din Cluj, pentru ca ceea ce ai inceput tu este un Razboi, dar el nu s-a terminat...cineva trebuie se piara in Razboi...acela te asigur ca esti tu...si nu noi ceilalti..90 si ceva de oameni..sa nu ai impresia ca am venit la Cluj si am devenit bataia cuiva de joc. Dar fii pe pace ca tu devii...precum o farfurie zburatoare...vei fi pasat din pumni in pumni, din vorbe, in vorbe...Iti asigur studentia de acum incolo daca ceilalti nu o vor face, sa nu iti vina sa mai dai fata cu lumea ( chiar daca fata ta va fi mutata la spate la un moment dat). Vom avea noi grija de tine si de faima ta, de rusinea cu care vei trai de acum incolo si de tot raul facut.
Stim ca tu nu ai minte, nu gandesti, nu putem sa avem asteptari de la un asemenea om, dar parintii tai?! Nu si-au dat seama ca schizofrenia e tot mai des intalnita in zilele noastre?Si-au dat seama ce au trimis la Cluj? Cred ca nu....
RUSINEA sa iti ramana CRUCEA ce o vei purta cat timp vei fi printre noi !!!!
Dupa unele intamplari, mi-am gasit raspunsul la intrebarea: "care e rostul meu in viata?". Vrea cineva sa afle? Va spun oricum...rostul meu pentru o perioada delimitata de timp este de a distruge un specimen numit GUNOI!!!!
Numele in detaliu s-ar scrie damian radu.Daca ar fi nume propriu l-as scrie cu litere mari, dar asa nu imi permit sa jignesc omenirea.
Stiu ca imi irosesc timpul cu toate ca acesta mi se masoara in unitati mai mici decat milisecunda, dar ce nu fac eu pentru a salva omenirea de deseurile ramase in urma unui avort nereusit?!
Ca sa nu mai spun ca in urma cu vreo 21 de ani, undeva prin Sibiu, o familie apeleaza la medicul ginecolog pentru a o scapa pe mama de o sarcina nedorita...Pe vremea aceea se prea poate ca nu aveau aparatura de cea mai buna calitate...incat nu a reusit avortul...Drept urmare...dupa cateva luni se naste un plod scheunator precum o voce stridenta de aparat stricat...2 ochi negri carora nu le vad rostul ca oricum se uita doar unul la celalalt..se descurca mai bine numai cu unul si macar nu ii ocupa atata loc din acea cavitate numita"cap", incat sa ramana loc sa se aeriseasca pe undeva si infima cantitate de creier ramasa si uitata de Dumnezeu ca si cum nu ar fi...Dar sa fim de acord cu deciziile luate mai presus de firea omeneasca, ca nici de-i baga zdrente in bostan nu era bine...ca doar si alea trebuiesc intretinute...spalate...parfumate...ori mucegaiul se mai poarta....Pacat ca a irosit si acea mica bucata de creier care in timp a mai si intrat la apa, iar restul ramas....surprizaaaaa!!!!!! S-a mucegait.
Aveti grija , fratilor ca e de rau!!! Cresteti-va IQ-urile ca altfel, uitati ce patiti !!!
Si aveti grija nu va apucati sa contestati notele altora ca nu va ajunge timpul sa invatati...apoi va puteti voi tot mira ca altii iau note mari daca stau acasa si isi vad de treaba lor... Ca sa nu mai spun de scumpul specimen care s-a luat de nota mea cinstita de la morfopatologie, de i se pune lui in gand sa imi conteste nota...TZAC TZAC!!!! Ce ai rezolvat? In afara de injuraturi si "biletele de bine" puse la Biserica in ajutorul tau, tin sa te anunt ca ai reusit doar sa starnesti URA tuturor...si fii tu sigur ca te mai pomenesc si altii prin diverse locuri, nu numai eu.
Astept momentul in care vei aparea la facultate intr-o cutiuta, dezasamblat, precum piesele de lego...Promit sa-ti pun ceva in cap cand o sa ma joc cu tine sa te reasamblez, sa pari si tu macar o data in viata ta ca ai pic de viata, de creier...ceva...
Aaaaa...cred ca imi dau seama...te crezi deja prea mare doctor si cu prea multa informatie in cap incat porti dita-mai geamantanul cu tine ca sa iti duci povara...creierul plin de informatie si stiinta... Daca ai nevoie, iti donez eu un troler ca sa nu faci cocoasa de la atata greutate, sau mai bine scoate bolovanii din cap ca dupa aia ramane foarte usoara geanta. Incercam sa iti dau o sugestie ca sa iti fie mai usor ca singur am vazut cum te stii descurca.....
Ti-as sugera sa te linistesti, sa iti revii pana nu iti va parea prea rau...dar atunci va fi prea tarziu. In locul tau m-as gandi sa ma mut din Cluj, pentru ca ceea ce ai inceput tu este un Razboi, dar el nu s-a terminat...cineva trebuie se piara in Razboi...acela te asigur ca esti tu...si nu noi ceilalti..90 si ceva de oameni..sa nu ai impresia ca am venit la Cluj si am devenit bataia cuiva de joc. Dar fii pe pace ca tu devii...precum o farfurie zburatoare...vei fi pasat din pumni in pumni, din vorbe, in vorbe...Iti asigur studentia de acum incolo daca ceilalti nu o vor face, sa nu iti vina sa mai dai fata cu lumea ( chiar daca fata ta va fi mutata la spate la un moment dat). Vom avea noi grija de tine si de faima ta, de rusinea cu care vei trai de acum incolo si de tot raul facut.
Stim ca tu nu ai minte, nu gandesti, nu putem sa avem asteptari de la un asemenea om, dar parintii tai?! Nu si-au dat seama ca schizofrenia e tot mai des intalnita in zilele noastre?Si-au dat seama ce au trimis la Cluj? Cred ca nu....
RUSINEA sa iti ramana CRUCEA ce o vei purta cat timp vei fi printre noi !!!!
marți, 17 februarie 2009
O raza de soare printre nori
Inainte sa ma pun la somn, imi era frica de noaptea "neagra" care imi va urma. Dar nu a fost defel asa..a fost o noapte linistita, in care eu ma simteam impacata cu mine, stiind ca am facut tot ce mi-a stat in putere, ca restul sunt doar vorbe si amagiri...
Am reflectat in subconstientul meu asupra tuturor trairilor din ultima perioada, am incercat sa fiu echilibrata si sa imi dau seama cum stau lucrurile defapt...Intr-un cuvant, am inceput sa nu ma mai mint eu pe mine...AM DEVENIT SINCERA FATA DE MINE..
Astfel m-am trezit dimineata cu o gramada de mesaje, offline-uri, mailuri, commenturi... m-am pus sa le citesc in timp ce imi savuram cu placere fresh-ul de portocale si banane si imi venea sa rad...de ce oare?! Pentru ca lumea se lega de postarile mele..imi plangea de mila...ma compatimea...dar lumea nu stia ca pentru mine...acel capitol a luat sfarsit...a ramas o simpla amintire, ca oricare alta..
Iti promit ca din tot ce a reprezentat acea perioada de timp, voi ramane cu amintirile frumoase, cu o anume doza de regret de care nu pot sa ma debarasez..
Ce imi doresc e ca fiecare dintre noi sa realizeze ce a pierdut si ce a castigat chiar daca atunci va fi deja prea tarziu pentru tot...
Iti promit ca gandul meu va ramane la tine mult timp de acum incolo, ca si cum in continuare ai face parte din viata mea pe care ai reprezentat-o mai bine de un an..
Intre timp imi doresc sa zaresc o raza de soare chiar si numai in inchipuirea mea, dar care sa imi lumineze chipul, suflare, sa imi stearga tristetea si lacrimile ca si cum ar fi sterse de mainile tale, sa o simt langa mine ca si atunci cand ma tineai tu in brate...
Pentru ce a insemnat jumatate din mine, din viata mea, ADIO....ramai cu bine
Am reflectat in subconstientul meu asupra tuturor trairilor din ultima perioada, am incercat sa fiu echilibrata si sa imi dau seama cum stau lucrurile defapt...Intr-un cuvant, am inceput sa nu ma mai mint eu pe mine...AM DEVENIT SINCERA FATA DE MINE..
Astfel m-am trezit dimineata cu o gramada de mesaje, offline-uri, mailuri, commenturi... m-am pus sa le citesc in timp ce imi savuram cu placere fresh-ul de portocale si banane si imi venea sa rad...de ce oare?! Pentru ca lumea se lega de postarile mele..imi plangea de mila...ma compatimea...dar lumea nu stia ca pentru mine...acel capitol a luat sfarsit...a ramas o simpla amintire, ca oricare alta..
Iti promit ca din tot ce a reprezentat acea perioada de timp, voi ramane cu amintirile frumoase, cu o anume doza de regret de care nu pot sa ma debarasez..
Ce imi doresc e ca fiecare dintre noi sa realizeze ce a pierdut si ce a castigat chiar daca atunci va fi deja prea tarziu pentru tot...
Iti promit ca gandul meu va ramane la tine mult timp de acum incolo, ca si cum in continuare ai face parte din viata mea pe care ai reprezentat-o mai bine de un an..
Intre timp imi doresc sa zaresc o raza de soare chiar si numai in inchipuirea mea, dar care sa imi lumineze chipul, suflare, sa imi stearga tristetea si lacrimile ca si cum ar fi sterse de mainile tale, sa o simt langa mine ca si atunci cand ma tineai tu in brate...
Pentru ce a insemnat jumatate din mine, din viata mea, ADIO....ramai cu bine
Reteta succesului
Cheia succesului meu?!
1. Te trezesti intr-o dimineata, te pui frumos, iti bei cafeaua si te gandesti ce ai visat azi noapte. Realizezi un lucru foarte important : noaptea ti-a fost un bun indrumator. Iti dai seama ca in mintea si in sinea ta s-a incheiat un capitol.Iti dai seama ca tot ce era pana atunci iti facea numai rau...si tie...si persoanei de langa tine.
2. Dai fila caietului la o pagina noua, alba , curata, nesemnata de nimeni, incat sa nu stii ce va urma.
3. Te inzestrezi cu multa putere, forta, zambet pe buze si optimism ca totul va fi bine.
4. Pui pe tine haine noi, indraznete, sa te avantajeze si sa te scoata in evidenta..Mai pui cateva grame de crema de buna calitate , putina pudra, putin make-up si cu siguranta tonusul se va schimba.
5. Iesi din casa cu fata cea "noua", neplansa si fara 3 randuri de cearcane. Pe fata ta sa se vada numai pofta de viata , optimismul si "3 randuri" de zambete.
6. Te indrepti spre destinatie....odata ajunsa acolo...lumea ramane impresionata...o noua atitudine...o noua infatisare...o incredibila pofta de munca...un ocean de optimism...toate se vad inca de cand intri pe usa...
7. Devii multumita de tine...incepi sa prinzi incredere in tine...in puterile tale.
8. Ajungi acasa dupa ore petrecute la facultate/serviciu incantata de realizarile tale...abia acum iti dai seama cu adevarat ca ai nevoie sa treci peste tot...optimismul si noul tonus te va ajuta..trebuie doar putina incredere si rabdare.
Oare cheia succesului meu care e? Sau macar cea a multumirii de sine...O voi gasi vreodata? Voi avea nevoie de ajutor? De vise spulberate ca sa ma trezesc brusc la realitate?
Tot ce imi doresc e sa ma trezesc intr-o dimineata si sa relizez ca totul a fost doar un vis...unul urat...si realitatea sa fie cea pe care mi-o doresc eu...sa fie conform dorintelor mele..
....Iar TU imi doresc sa fii cheia implinirilor mele, sa fii CHEIA SUCCESULUI MEU !!!
1. Te trezesti intr-o dimineata, te pui frumos, iti bei cafeaua si te gandesti ce ai visat azi noapte. Realizezi un lucru foarte important : noaptea ti-a fost un bun indrumator. Iti dai seama ca in mintea si in sinea ta s-a incheiat un capitol.Iti dai seama ca tot ce era pana atunci iti facea numai rau...si tie...si persoanei de langa tine.
2. Dai fila caietului la o pagina noua, alba , curata, nesemnata de nimeni, incat sa nu stii ce va urma.
3. Te inzestrezi cu multa putere, forta, zambet pe buze si optimism ca totul va fi bine.
4. Pui pe tine haine noi, indraznete, sa te avantajeze si sa te scoata in evidenta..Mai pui cateva grame de crema de buna calitate , putina pudra, putin make-up si cu siguranta tonusul se va schimba.
5. Iesi din casa cu fata cea "noua", neplansa si fara 3 randuri de cearcane. Pe fata ta sa se vada numai pofta de viata , optimismul si "3 randuri" de zambete.
6. Te indrepti spre destinatie....odata ajunsa acolo...lumea ramane impresionata...o noua atitudine...o noua infatisare...o incredibila pofta de munca...un ocean de optimism...toate se vad inca de cand intri pe usa...
7. Devii multumita de tine...incepi sa prinzi incredere in tine...in puterile tale.
8. Ajungi acasa dupa ore petrecute la facultate/serviciu incantata de realizarile tale...abia acum iti dai seama cu adevarat ca ai nevoie sa treci peste tot...optimismul si noul tonus te va ajuta..trebuie doar putina incredere si rabdare.
Oare cheia succesului meu care e? Sau macar cea a multumirii de sine...O voi gasi vreodata? Voi avea nevoie de ajutor? De vise spulberate ca sa ma trezesc brusc la realitate?
Tot ce imi doresc e sa ma trezesc intr-o dimineata si sa relizez ca totul a fost doar un vis...unul urat...si realitatea sa fie cea pe care mi-o doresc eu...sa fie conform dorintelor mele..
....Iar TU imi doresc sa fii cheia implinirilor mele, sa fii CHEIA SUCCESULUI MEU !!!
luni, 16 februarie 2009
Rupta de realitate
De cat timp nu am mai scris, nici nu stiu cu ce sa incep. De aceea, articolul nu va avea nici inceput, nici cuprins nici incheiere.
Mi-am pus in gand sa povestesc un film...tragic...de groaza...dramatic...asta isi va da fiecare cu parerea.
E vorba despre o domnisoara, intamplator, o medicinista...unii o gasesc fermecatoare si irezistibila...altii o suspecteaza de multe "pacate".
Totul incepe intr-o zi, cand tanara domnita se hotaraste sa mai faca un pas inainte si isi pune in cap sa se avante intr-o relatie in care isi punea multe spernate...din pacate...zis si facut
Cum orice "basm" este frumos la inceput, asa a fost si pentru medicinista noastra.
Ajunge ea de se indragosteste de tanarul domn de il vedea numai pe el in fata ochilor si ajunsese sa creada ca totul se invarte in jurul lui, ca tot Universul il reprezinta el.
Prostuta fata bineinteles credea tot ce i se spune inclusiv cand auzea unele vorbe precum "vreau sa am copii cu tine", "daca in anul >x< mai suntem impreuna, ma voi logodi cu tine"...
Oare ea chiar credea in basme?!
Se pare ca da...povestea lor a durat cateva luni bune...as spune un an, in care lucrurile sa mearga ca pe roate: el zicea, ea credea...
La un moment dat se intampla acea ruptura intr-un cuplu deoarece unul se satura. Oare e mare surpriza sa zic cine s-a saturat sau se asteapta toata lumea? Bineinteles ca el.
In acel moment...lumea naivei domnite s-a prabusit toata...nu mai exista speranta...nu mai exista viitor...nu mai existau examene...sesiune...nimic.Totul era pierdut....parca viata ei se oprea in loc, precum un ceas al carui ticait il auzi neincetat, dar si bateria acestuia se termina...cand nu vrei...La fel si viata ei...
Au urmat zile lungi de veghe...plansete...noapte dupa noapte pierduta, incercand sa evadeze din toata durerea...dar nu gasea usa de iesire...era in zadar cautarea..
Dupa nopti multe nedormite si zile la fel...se hotaraste medicinista noastra sa isi ia viata in maini si sa urmeze cursul firesc al ei, sa accepte relitatea.Dar toate acestea pana cand tanarul print se hotaraste sa-i mai bulverseze putin viata si revine in viata ei, taman la inceput de sesiune...
Cum a inceput sesiunea...nu vrea nimeni sa afle...plansete dupa plansete...nopti mai nedormite decat pana atunci..citind in carte isi vedea numai "printul" cel pe care ea pana atunci il cinsidera alesul inimii ei, jumatatea ei..Din nou nu ii venea sa accepte toata situatia...
Dupa un mare esec la examene, din nou se hotaraste "victima"noastra sa isi revina treptat pentru a incerca sa iasa mai cu brio din toata situatia aceea numita...sesiune...Zis si facut..note mari in continuare si asa o tine toata sesiunea...
Inca nu urmeaza finalul...dar va las sa vi-l imaginati singuri, unul foarte foarte drmatic..in care tanara domnita din nou se ascunde in propria-i carapace de unde nu va mai iesi mult timp....
Eu personal ii doresc ca atunci cand va iesi...in calea ei sa ii iasa si adevaratul print, sortitul ei, sau macar unul care sa ii poata oferi ceva...
Vroiam sa povestesc acest "basm" mai in detaliu, dar nu m-au tinut puterile, nici psihicul sa imi reimaginez toata acea poveste trista.
Substratul este altul defapt, dar voi reveni in detaliu cand voi iesi din starea de compatimire fata de tanara noastra medicinista...
Mi-am pus in gand sa povestesc un film...tragic...de groaza...dramatic...asta isi va da fiecare cu parerea.
E vorba despre o domnisoara, intamplator, o medicinista...unii o gasesc fermecatoare si irezistibila...altii o suspecteaza de multe "pacate".
Totul incepe intr-o zi, cand tanara domnita se hotaraste sa mai faca un pas inainte si isi pune in cap sa se avante intr-o relatie in care isi punea multe spernate...din pacate...zis si facut
Cum orice "basm" este frumos la inceput, asa a fost si pentru medicinista noastra.
Ajunge ea de se indragosteste de tanarul domn de il vedea numai pe el in fata ochilor si ajunsese sa creada ca totul se invarte in jurul lui, ca tot Universul il reprezinta el.
Prostuta fata bineinteles credea tot ce i se spune inclusiv cand auzea unele vorbe precum "vreau sa am copii cu tine", "daca in anul >x< mai suntem impreuna, ma voi logodi cu tine"...
Oare ea chiar credea in basme?!
Se pare ca da...povestea lor a durat cateva luni bune...as spune un an, in care lucrurile sa mearga ca pe roate: el zicea, ea credea...
La un moment dat se intampla acea ruptura intr-un cuplu deoarece unul se satura. Oare e mare surpriza sa zic cine s-a saturat sau se asteapta toata lumea? Bineinteles ca el.
In acel moment...lumea naivei domnite s-a prabusit toata...nu mai exista speranta...nu mai exista viitor...nu mai existau examene...sesiune...nimic.Totul era pierdut....parca viata ei se oprea in loc, precum un ceas al carui ticait il auzi neincetat, dar si bateria acestuia se termina...cand nu vrei...La fel si viata ei...
Au urmat zile lungi de veghe...plansete...noapte dupa noapte pierduta, incercand sa evadeze din toata durerea...dar nu gasea usa de iesire...era in zadar cautarea..
Dupa nopti multe nedormite si zile la fel...se hotaraste medicinista noastra sa isi ia viata in maini si sa urmeze cursul firesc al ei, sa accepte relitatea.Dar toate acestea pana cand tanarul print se hotaraste sa-i mai bulverseze putin viata si revine in viata ei, taman la inceput de sesiune...
Cum a inceput sesiunea...nu vrea nimeni sa afle...plansete dupa plansete...nopti mai nedormite decat pana atunci..citind in carte isi vedea numai "printul" cel pe care ea pana atunci il cinsidera alesul inimii ei, jumatatea ei..Din nou nu ii venea sa accepte toata situatia...
Dupa un mare esec la examene, din nou se hotaraste "victima"noastra sa isi revina treptat pentru a incerca sa iasa mai cu brio din toata situatia aceea numita...sesiune...Zis si facut..note mari in continuare si asa o tine toata sesiunea...
Inca nu urmeaza finalul...dar va las sa vi-l imaginati singuri, unul foarte foarte drmatic..in care tanara domnita din nou se ascunde in propria-i carapace de unde nu va mai iesi mult timp....
Eu personal ii doresc ca atunci cand va iesi...in calea ei sa ii iasa si adevaratul print, sortitul ei, sau macar unul care sa ii poata oferi ceva...
Vroiam sa povestesc acest "basm" mai in detaliu, dar nu m-au tinut puterile, nici psihicul sa imi reimaginez toata acea poveste trista.
Substratul este altul defapt, dar voi reveni in detaliu cand voi iesi din starea de compatimire fata de tanara noastra medicinista...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
