marți, 17 februarie 2009

O raza de soare printre nori




Inainte sa ma pun la somn, imi era frica de noaptea "neagra" care imi va urma. Dar nu a fost defel asa..a fost o noapte linistita, in care eu ma simteam impacata cu mine, stiind ca am facut tot ce mi-a stat in putere, ca restul sunt doar vorbe si amagiri...
Am reflectat in subconstientul meu asupra tuturor trairilor din ultima perioada, am incercat sa fiu echilibrata si sa imi dau seama cum stau lucrurile defapt...Intr-un cuvant, am inceput sa nu ma mai mint eu pe mine...AM DEVENIT SINCERA FATA DE MINE..

Astfel m-am trezit dimineata cu o gramada de mesaje, offline-uri, mailuri, commenturi... m-am pus sa le citesc in timp ce imi savuram cu placere fresh-ul de portocale si banane si imi venea sa rad...de ce oare?! Pentru ca lumea se lega de postarile mele..imi plangea de mila...ma compatimea...dar lumea nu stia ca pentru mine...acel capitol a luat sfarsit...a ramas o simpla amintire, ca oricare alta..

Iti promit ca din tot ce a reprezentat acea perioada de timp, voi ramane cu amintirile frumoase, cu o anume doza de regret de care nu pot sa ma debarasez..

Ce imi doresc e ca fiecare dintre noi sa realizeze ce a pierdut si ce a castigat chiar daca atunci va fi deja prea tarziu pentru tot...

Iti promit ca gandul meu va ramane la tine mult timp de acum incolo, ca si cum in continuare ai face parte din viata mea pe care ai reprezentat-o mai bine de un an..

Intre timp imi doresc sa zaresc o raza de soare chiar si numai in inchipuirea mea, dar care sa imi lumineze chipul, suflare, sa imi stearga tristetea si lacrimile ca si cum ar fi sterse de mainile tale, sa o simt langa mine ca si atunci cand ma tineai tu in brate...

Pentru ce a insemnat jumatate din mine, din viata mea, ADIO....ramai cu bine

2 comentarii:

dennis spunea...

e interesant cat de mult/multe poate simti o persoana. totul se intampla in subconstient. daca reusesti sa il controlezi, scapi usor de momentele neplacute si sa ramai doar cu amintirile frumoase. se pare ca ai reusit partial

dennis spunea...

"dar lumea nu stia ca pentru mine...acel capitol a luat sfarsit...a ramas o simpla amintire, ca oricare alta.." mi s-a spus si i-am dat dreptate, dar fara sa-i zic: atat timp cat vorbesti despre cineva din trecut, inca iti pasa si nu ai trecut peste, nu a luat cu adevarat sfarsit. mai ales daca incepi din proprie initiativa sa vorbesti despre acel ceva/cineva.