E ora 9:47 si eu sunt treaza de mai bine de o ora. Mai mult de atat, e Duminica, toata lumea doarme (casa fiind plina: clujeni si bihoreni), iar eu am avut deosebitul dar de a inchide ochii pentru vreo 3 ore jumate. Dar ma simt ca si renascuta, foarte odihnita.
Bantuind prin casa, mi-am gasit companie de povesti: mama si tata, detronandu-ma cu orele de somn, avand la activ doar 2 ore jumate de somn, dupa o nunta in prelungire si o distractie pe masura.
A fost nemaiasteptata o Duminica dimineata a mea, a parintilor mei si a povestilor noastre. Cand toata lumea vorbeste, cand povestile par a fi nesfarsite. Imi aminteste de vremea copilariei, cand tot universul meu era parca al unei printese, cand existam eu si lumea de basm ce ma inconjura. A fost atat de frumos sa ma simt din nou mica, sa imi simt parintii fara griji si fara stress cotidian. Mi-au insuflat asa o stare de bine, de optimism, precum mana care te mangaie cand simti ca te prabuseti. Dar mana aceea... pentru tine, e franghia care te ridica.
Oricat de mult mi-a placut dimineata povestilor noastre, mi-as fi dorit sa fiu trezita de imbratisarile tale, de saruturi inocente si involuntare in somn, de vorbe frumoase soptite din perna cu un singur ochi deschis.
....sa te simt langa mine cand o merit cel mai putin, pentru ca am cea mai mare nevoie !!!
5 comentarii:
tot nu te-ai vindecat?
apropo, ale de ce nu scoti verificarea cuvintelor de la comentarii?
hehe...vindecata?! ti-am spus ca mi-am recapatat vocea:))
Ar trebiu sa ne facem complimente unii celorlalti zilnic,nu doar atunci cand facem ceva....un simplu cuvat face mult!!!
asta e ca si cadourile numai de 1 si 8 martie. de ce sa primim cadouri doar acele doua zile si nu in toate celelalte zile alea anului mai putin cele doua? de ce?
Trimiteți un comentariu