E vorba de noua mea surioara: nici prea mica-nici prea mare, nici prea grasa-nici prea slaba, obisnuita...cu toate ca aveam o parere foarte proasta despre specia de "surioara" sa stiti ca mi-a picat foarte cu tronc.Intr-un cuvant, cu multa modestie, va spun ca semnanam:). Amandoua avem ochi deschisi la culoare...eu verzi, ea albastri. Ce-i drept, ea are o culoare a "pielii" mai albicioasa decat a mea (nu ma declar albicioasa deloc). Deci, e frumoasa foc.
Se numeste Kitty...pentru curiosi, voi reveni cu o poza (deocamdata e prea mica si nu sta la poza)..imaginati-va ca nu are decat ~ o luna, dar deja a devenit un fel de dl. Goe...rasfatata, rasgaiata, cu mamita, mamitica si tanti mita tot pe ea. Pe langa noi, cele 3 cuconete, taman se mai adauga o bucata cuconel, mr. " "
Indiferent cine ce face, culmea, toti ajungem sa ne invartim in jurul personajului "dl. Goe": Kitty-n sus, Kitty-n jos; unde-i Kitty?; Kitty !!! Kitty!!! Hai la mama!!! Si iata asa se scurg mai nou zilele noastre, pe acasa...respectiv, ultimele mele zile de sesiune...si primele saptamani din viata vestitei Kitty.
Norocul nostru inca ramane acela ca, daca nu avem chef sa ii satisfacem vreo dorinta, putem linistit sa ii spunem: Kitty, imi pare rau..nu te inteleg...nu vorbim aceeasi limba; poate daca data viitoare o sa ai mai putine pretentii, poate te voi intelege. Oricum modul nostru de comunicare este unul placut, mai putin atunci cand se ascunde(ma refer ASCUNDE , nu gluma), noi o cautam ca disperatii, iar ea ca o strengarita smechera, se intinde si isi continua somnul in ascunzatoarea ei.
Cu toate astea, ma declar foarte incantata si fericita de bucatica de "blana alba" ce troneaza printre noi.
P.S. Recunostinta multa pentru persoana inspirata care s-a gandit ca imi va face o bucurie...chiar mi-a facut una ft mare...sper sa nu poata nimeni vreodata sa imi ia din modestele mele bucurii.
duminică, 29 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu